Viata Veronicai depinde doar de ajutorul nostru

Viata Veronicai depinde doar de ajutorul nostru! Impreuna putem face o minune care sa ii redea bucuria!

Veronica este o fetita de 9 ani, din Sighizoara, care a fost diagnosticata cu o boala grea, anemie aplastica severa. Doctorii i-au recomandat, ca ultima solutie, un transplant de celule stem, care poate fi efectuat doar in strainatate si costa 104.000 de euro. Suma este foarte mare, iar parintii cauta cu disperare o cale de a strange acesti bani.

Este foarte greu, iar singura sansa pentru Veronica este ajutorul celor din jur. Fiecare zi pierduta aduce mai multa tristete in familia lor, pentru ca starea Veronicai este tot mai grava. Va rog sa ii ajutati pe parintii ei, noi suntem singura sansa pe care Veronica o mai are. Situatia este grava si mai ales este urgenta, pentru ca din pacate boala avanseaza repede.

Donatiile se pot face in conturile tatalui Veronicai.

HORINCEANU MARICEL
cont in RON – RO12RNCB0191015746950002
cont in EURO – RO82RNCB0191015746950003
cont in USD – RO55RNCB0191015746950004
SWIFT: RNCB ROBU
Acestea sunt ultimele vesti despre starea fetitei, comunicate de tatal ei pe pagina de Facebook; ”

Veronica e in continuare in spital si acasa un drum care nu se mai sfarseste. Starea ei este proasta, primeste mai mereu sange si trombocite dar vestea care inca nu ne lasa sa ne revenim din soc este ca cei din Freiburg nu pot sa ne prieasca decat in doua conditii ,ori cu banii in cont adica 150000 Euro , ori cu acordul casei de asigurari, sau cu acordul Ministerului Sanatatii unde am depus dosarul de 3 saptamani si inca nici un raspuns, cu banii stransi care sunt inca foarte putini, in jur de 30 000 de euro iar Casa de Satanate dupa ce o saptamana am umblat de la o usa la alta ne-au raspuns ca nu pot deconta nici tratamentul dinaintea transplantului asa cum am inteles initial. Alergam in toate partile disperati sa ne salvam copilul dar parca nimic nu vrea sa se lege. Am vrea sa cadem intr-un somn profund si sa ne trezim la un moment dat din acest oribil cosmar. Suntem din nou distrusi,copilul nostru trebuie sa invinga aceasta boala, copilul nostru trebuie sa traisca. Avem nevoie de bani si asta ne distruge, faptul ca rezolvarea sta in bani si suntem neputinciosi in fata acestei mari lupte cu asa o boala ne face sa numai avem putere sa mergem mai departe. Va rugam ajutati-ne sa mediatizam cat mai mult cazul sa putem sa ne salvam copilul.
Suma care trebuie stransa este mare, dar cred in minuni si stiu ca oamenii pot lupta impreuna pentru a invinge boala, oricat de grava ar fi aceasta.
Pentru mai multe detalii puteti intra pe blogul Veronicai: help-veronica.blogspot.ro si pe pagina de Facebook, aici. Daca puteti, ar fi de mare ajutor sa faceti cunoscuta povestea Veronicai, pentru ca oamenii sa afle despre ea si sa o ajute sa se faca bine.

Veronica are nevoie de ajutorul nostru! Haideti sa fim alaturi de ea. Suntem singura ei sansa.

p.s. Am scris aceasta postare dupa mult timp de absenta de pe blog, pentru ca astazi am deschis pentru prima data dupa multe luni adresa de email a blogului, unde am citit un email primit din ianuarie, dar pe care acum l-am vazut. Era de la mama Ioanei, micuta minunata care intre timp a invins cancerul si se bucura de copilarie alaturi de familie. Cred ca mama Ioanei intelege perfect momentele grele prin care trec parintii Veronicai si admir mult lupta ei de a ajuta alti copii care lujpta cu cancerul, asa cum a luptat fetita ei. Sper din suflet sa aud vesti bune despre Veronica. As vrea sa ma pot implica mai mult, dar din pacate nu am cum sa fac asta acum. Dar am mare speranta, ca voi, oamenii minunati pe care i-am cunoscut prin acest blog, veti scrie despre Veronica, veti face cunoscuta povestea ei si mai ales veti face donatii pentru ca sa poata merge la tratament si sa se faca bine.

veronica

Despre renuntare

Iata ca a trecut  foarte mult timp de cand nu am mai scris pe blog si imi doream mult sa apuc sa scriu cateva ganduri celor care citesc acest blog si pagina de Facebook, iar acum am decis sa nu mai aman momentul.

In primul rand as vrea sa le multumesc tuturor celor care mi-au scris in ultimele doua luni, care mi-au transmis mesaje frumoase pe care le-am apreciat enorm. Este tare frumos sa observ ca oameni care mi-au devenit dragi, dintre care pe unii nici nu am avut prilejul de a-i cunoaste personal, s-au gandit la mine si au vrut sa afle ce mai fac.

Am ales sa scriu acum pe blog din dorinta de a explica macar partial decizia de a „disparea” pentru un timp din mediul online. Aceasta hotarare a aparut din mai multe motive, unele personale legate de schimbari care au aparut in viata mea, altele legate de dezamagiri pe care le-am simtit din partea unor oameni de la care nu ma asteptam. Pentru ca niciodata nu am vorbit despre viata privata nu o voi face nici de aceasta data, dar vreau doar ca oamenii care mi-au transmis mesaje in tot acest timp sa imi inteleaga decizia de a ma retrage partial din multe din activitatile de care ma ocupam pana acum.

Pentru mine este o renuntare, pentru ca niciodata nu as vrea sa fac lucrurile doar cu jumatate de masura, niciodata nu as putea sa ma implic doar partial in proiecte umanitare si niciodata nu as vrea sa tradez increderea unor oameni care au nevoie de ajutor. Pe blog si pe Facebook voi mai scrie atunci cand voi afla despre un copilas care se afla intr-o situatie dificila pentru ca stiu cat de mult conteaza ca aceste cazuri sa fie cunoscute, dar in rest de pagina Piticul se va ocupa altcineva cu la fel de mult drag.

Aceasta hotarare de a renunta nu inseamna ca voi fi departe de micutii ale caror povesti le-am cunoscut de-a lungul timpului, pentru ca mi-ar fi imposibil sa uit de ei, ci doar ca voi fi alaturi de ei „din umbra” de fiecare data cand voi putea. Sunt bucuroasa ca am cunoscut atat de multi oameni minunati, copii curajosi si mame luptatoare, care au contribuit cu cate putin la omul care sunt acum si carora le sunt recunoscatoare.

Poate ca hotararea de a lipsi de acum incolo din spatiul atat de vizibil al internetului va fi mai greu de inteles pentru cei care m-au cunoscut doar astfel, prin intermediul mediului online, dar sper ca fiecare dintre cei care mi-au scris in acest timp sa respecte aceasta decizie si sa ma inteleaga, pentru ca uneori deciziile pe care le luam in viata depind de factori care nu tin de noi. Pentru ca mi-ar fi imposibil sa fac lucrurile doar pe jumatate, prefer sa stau deoparte pana in momentul cand viata imi va permite din nou sa ma implic total in proiectele dragi pe care le-am desfasurat pana acum.

Perioada aceasta in care am putut sa ma implic in diferite povesti de viata a fost plina de emotie, cu multe satisfactii, dar si cu multe momente triste, a fost o perioada care m-a schimbat definitiv si probabil m-a ajutat sa vad ce este cu adevarat important in viata si pentru ce merita sa luptam. Va multumesc tuturor celor care mi-ati devenit prieteni in acest timp, chiar daca doar de la distanta, sper sa respectati hotararea mea si sa intelegeti motivele pentru care nu voi raspunde la mesaje in perioada urmatoare. Va multumesc ca ati aparut in viata mea si sa stiti ca din umbra voi fi in continuare alaturi de voi, macar cu un gand bun trimis cu drag din fata calculatorului.

Image