Vizita micuţei Nicol

A trecut deja o săptămână de când micuţa Nicol m-a vizitat şi de atunci tot încerc să îmi fac timp pentru a aşterne pe blog aceste gânduri. Nicol s-a întors de la controlul din Spania săptămâna trecută, iar la sosirea în Bucureşti ea şi mama ei mi-au făcut bucuria de a mă vizita şi de a petrece jumătate de zi în compania lor.

Aşa că joi dis-de-dimineaţă le-am întâmpinat pe aeroport.De îndată ce am ajuns am zărit-o pe Nicol, care aştepta cuminte lângă bagaje şi care m-a întâmpinat de la început cu multă bucurie. Nicol este o fetiţă foarte veselă, care te molipseşte imediat cu bucuria şi energia ei. Pe drumul până la casa mea Niki mi-a povestit multe. despre prietenii din Spania, despre ursuleţul pe care îl primise cadou, despre ghetuţele ei noi cu floricele, despre şcoală şi mai ales despre frăţiorii ei.

Odată ajunsă la mine acasă Nicol nici nu a apucat să doarmă (deşi era foarte obosită după călătoria cu avionul): a pictat, a desenat, a modelat plastilina şi s-a jucat cu pisoiul. 🙂

M-am bucurat că am avut ocazia să petrec câteva ore discutând cu mama ei, Angela, o mamă care a trecut prin multe greutăţi în ultimii şase ani şi care a găsit de fiecare dată puterea de a merge mai departe. Boala lui Nicol a însemnat pentru părinţii ei multe nelinişti, nenumărate drumuri şi internări în spitale şi griji permanente legate de viitorul micuţei. Dar datorită luptei continue duse de părinţii ei şi a dorinţei imense de a-şi vindeca inimioara, iată că Nicol a trecut cu bine de două operaţii şi se pregăteşte pentru a treia, care cu ajutorul lui Dumnezeu poate fi ultima de care are nevoie.

Nicol mi-a fost dragă încă de când am aflat despre povestea ei şi am vizionat filmuleţele cu familia ei, dar după ce am cunoscut-o personal pot spune că a reuşit să intre definitiv în sufletul meu. Este imposibil să nu o îndrăgeşti, pentru că Niki este un copil bun, iubitor şi plin de viaţă, care are întotdeauna o replică drăgălaşă la orice întrebare şi reuşeşte mereu să dăruiască bucurie celor din jur. Sunt fericită că oamenii au fost impresionaţi de povestea ei şi că o susţin pentru a duce la bun sfârşit această luptă de a-şi vindeca inimioara, pentru că Nicol merită cu adevărat tot spijinul nostru!

Orele petrecute împreună cu Nicol şi mama ei au trecut foarte repede, iar la prânz deja ne îndreptam spre autogara de unde au luat autocarul spre Botoşani. Nicol era foarte nerăbdătoare să îşi vadă tatăl şi frăţiorii şi abia aştepta ziua următoare pentru a merge la şcoală. „Cred că o să-mi fie dor de tine!”, asta mi-a spus Nicol chiar înainte de a le lăsa la autocar, iar apoi m-a îmbrăţişat atât de drăguţ încât acest moment mi-a rămas întipărit în suflet!

Mi-ar fi plăcut ca această vizita să fie mai lungă , să mă pot bucura mai mult de prezenţa micuţei Nicol şi a mamei ei, dar sper că voi mai avea curând şi alte ocazii să le întâlnesc. Chiar dacă Niki este departe acum, sunt cu sufletul alături de ea şi  îmi doresc să-i fiu alături în această luptă, să o văd sănătoasă şi să ştiu că se va bucura de viaţă din plin, aşa cum merită! Le sunt recunoscătoare tuturor celor care s-au implicat, care mi-au trimis mesaje ca să mă întrebe despre Nicol şi care i-au spijinit pe părinţii ei. Vă mulţumesc tuturor!

Ştiu că Nicol este o fetiţă puternică şi că îşi doreşte enorm să se facă bine, aşa că vă rog încă o dată să o susţineţi şi să o ajutaţi să îşi îndeplinească visul de a-şi vindeca inimioara!

www.inimioarapentruniki.wordpress.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s