Noua lege a adopţiilor – ce şanse au micuţii abandonaţi să îşi găsească o familie?

După publicarea postării legate de micuţii abandonaţi în spitalul din Iaşi, am primit numeroase mesaje de la familii impresionate de situaţia acestor copilaşi, care şi-ar dori să îi adopte şi să le ofere căldura unei familii şi şansa la o copilărie fericită. Aşa că la sfârşitul săptămţnii trecute am încercat să aflu care se situaţia legală a micuţilor şi dacă aceştia pot fi declaraţi adoptabili. În aşteptarea unui răspuns clar legat de această problemă, un schimb de comentarii pe Facebook mi-a dat ocazia să obţin informaţii utile despre noua lege a adopţiilor, adoptată în aprilie anul acesta. Am fost foarte recunoscătoare pentru informaţiile primite, dar în acelaşi timp intrigată de ce aflasem, aşa că am decis să studiez în detaliu legea adopţiilor, iar ceea ce am aflat sper să fie de folos tuturor familiilor care îşi doresc să iniţieze un proces de adopţie.

Toate informaţiile de mai jos sunt extrae din legea nr 273/2004 privind adopţiile, cu câteva lămuriri suplimentare primite în legătură cu aspectele care nu îmi erau foarte clare. Modificarea legii a venit în urma unei campanii intense prin care s-a arătat că procesul de adopţii existent era foarte birocratic, iar copiii abandonaţi nu aveau aproape nici o şansă de a putea fi adoptaţi. Astfel că noua lege se doreşte a fi o îmbunătăţire adusă procesului. Din punctul meu de vedere marea schimbare în bine este legată de introducerea unui termen până la care sunt căutate rudele de până la gradul al patrulea ale copilului, fapt care înlesneşte declararea copilului ca fiind adoptabil.

Din celelalte puncte de vedere însă mi se pare în continuare că legea necesită numeroase îmbunătăţiri. Voi enumera mai jos principalele prevederi, pentru ca familiile intresate să poată găsi aici informaţiile de bază conţinute de această lege.

1. Adoptatorul (sau familia adoptatoare) trebuie să demonstreze că este apt pentru a creşte un copil, atât din punct de vedere moral, cât şi material. Aceste aptitudini sunt certificate prin eliberarea de către autorităţile competente a unui atestat emis în urma unor evaluări specifice.

Evaluare cuprinde atât caracterizarea adoptatorului (evaluându-se capacitatea acestuia de a fi părinte şi posibilităţile materiale de a îngriji un copil), cît şi evaluarea psihologică, socială şi medicală a celorlalţi membri ai familiei şi a persoanelor care locuiesc ăn aceiaşi casă cu adoptatorul. În cazul adoptatorului se analizează personalitatea, starea de sănătate, condiţiile de trai, situaţia economică şi motivele pentru care se doreşte adopţia. Atestatul obţinut este valabil doar un an şi poate fi prelungit în anumite condiţii prevăzute de lege.

Raportul de evaluare care conţine şi propunerea de eliberare / neeliberare a atestatului trebuie realizat în maxim 120 de zile de la data depunerii cererii de evaluare. Un eventual rezultat nefavorabil poate fi contestat în termen de 5 zile de la comunicarea raportului, iar răspunsul din partea autorităţilor trebuie să vină în cel mult 30 de zile de la înregistrarea contestaţiei.

2. Alegerea copilului care urmează să fie adoptat NU aparţine adoptatorului. Aceasta este una dintre principalele informaţii care cred că este de interes pentr familiile care doresc să adopte. Legea prevede clar interdicţia de a se implica direct în identificare unui copil potenţial adoptabil, cu excepţia cazului în care este vorba de o rudă de până la gradul patru.

În cazul copilaşilor abandonaţi în spital din păcate nu există posibilitatea de a solicita direcţiei de asistenţă socială adoptarea în mod expres a unuia dintre acei micuţi. După obţinerea atestatului despre care am menţionat mai sus adoptatorul este introdus în baza de date care conţine adoptatorii şi copiii declaraţi adoptabili, iar potrivirea acestora are loc automat, în funcţie de anumite criterii.

3. Părinţii fireşti ai copilului (sau tutorele acestuia) trebuie să îşi exprime consimţământul pentru adopţie, după ce li s-a explicat clar de către autorităţi ce presupune acest consimţământ din punct de vedere legal. Direcţia de asistenţă socială întocmeşte un raport de consiliere şi informare care demonstrează că părinţii şi-au exprimat acordul cunoscând toate implicaţiile gestului lor.

Excepţii:

– instanţa de judacată poate trece peste refuzul părinţilor în cazuri excepţionale, dacă se consideră că adopţia este în interesul superior al copilului.

– dacă părinţii copilului nu au împlinit 14 ani ei nu îşi pot expima acordul, iar părinţii minori cu vârsta peste 14 ani au nevoie de acordul ocrotitorului lor legal. (o informaţie utilă având în vedere că mulţi dintre copiii abandonaţi aparţin unor mame minore, inclusiv în cazul micuţilor abandonaţi în maternităţi).

– dacă copilul care urmează să fie adoptat are peste 10 ani, este necesar şi acordul acestuia pentru a putea fi adoptat.

4. Procedura de adopţie internă presupune următoarele etape:

– Pentru fiecare copil aflat în îngrijirea statului se elaborează un plan individual de protecţie, care prevede măsurile aplicate pentru protejarea interesului copilului. Acest plan are ca finalitate adopţia internă în următoarele cazuri:

a. dacă pe parcursul unui an părinţii copilului şi rudele până la gradul al patrulea nu au fost găsite sau nu colaborează cu autorităţile

b. dacă părinţii şi rudele de până la gradul al patrulea care au fost găsite declară că nu doresc să se ocupe de copil şi nu îşi retrag această declaraţie timp de 60 de zile

c. dacă un copil este înregistrat cu părinţi necunoscuţi, adopţia poate fi iniţiată în termen de 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere.

– După ce posibilitatea de adopţie internă este stabilită dosarul ajunge la compartimentul de adopţii şi postadopţii, care sesizează instanţa judecătorească pentru deschiderea procedurilor de adopţie, în termen de 30 de zile de la luarea în evidenţă a cazului. Decizia finală se ia printr-o hotărâre judecătorească definitivă, care are efecte pe o perioadă de 2 ani, timp în care trebuie identificat un adoptator potrivit pentru copil. (acest proces poate fi întrerupt în oricare dintre etapele lui, dacă apar modificări în ceea ce priveşte posibilitatea părinţilor fireşti de a avea grijă de copil)

– Potrivirea dintre copil şi adoptator este un proces care urmăreşte să găsească persoana cea mai indicată pentru a avea grijă de copil. În acest proces au prioritatea rudele din familia extinsă şi persoanele alături de care copilul s-a bucurat de o viaţă de familie pentru o perioadă de minim 6 luni. Potrivirea are o componentă teoretică şi una practică.

Componenta teoretică înseamnă realizarea de către autorităţi a unei liste cu adoptatorii cei mai potriviţi, urmând ca persoanele responsabile din compartimentul de adopţii şi postadopţii să selecteze adoptatorul cu profilul cel mai potrivit.

Componenta practică presupune o perioadă de minim 90 de zile în care copilul este încredinţat adoptatorului, iar instanţa evaluează gradul de compatibilitate între aceştia şi felul în care copilul se adaptează în respectiva familie. La sfârşitul perioadei direcţia de asistenţă socială realizează un raport pe care îl pune la dispoziţia instanţei. Cererea de încuviinţare a adopţiei se va depune de către adoptator, însoţită de mai multe acte prevăzute în articolul 48, aliniatul (2) din lege. Instanţa este cea care decide dacă adopţia este acceptată, în baza informaţiile conţinute de raportul primit de la direcţia de asistenţă socială. Termenele de judecată în cazul cererilor prevăzute de această lege sunt de cel mult 10 zile. (în orice moment dacă părinţii fireşti se prezintă în faţa instanţei şi îşi exprimă refuzul pentru adopţie, procedurile de adopţie sunt suspendate)

5. Procedura de adopţie internaţională presupune anumite limitări şi poate avea loc doar ăn una din următoarele situaţii:

– adoptatorul este rudă de până la gradul al patrulea cu copilul

– adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este cetăţean român

– adoptatorul este soţul părintelui firesc al copilului.

Adopţia internaţională este permisă doar pentru copiii pentru care nu a putut fi găsit un adoptator cu reşedinţa în România în termen de 2 ani de la deschiderea procedurii de adopţie internă.

Cererea pentru adopţia internaţională se depune prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv, care trebuie să ateste următoarele:

– adoptatorul îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie

– adoptatorul a beneficiat de consiliere pentru adopţie în acel stat

– se poate realiza urmărirea evoluţiei copilului pe o perioadă de 2 ani după adopţie şi se pot asigura servicii postadopţie pentru copil în statul respectiv.

Cererea trebuie să fie însoţită de o serie de acte, menţionate în articolul 58, aliniatul (1) din lege. Adoptatorul trebuie să vină în România şi să locuiască efectiv în tară timp de cel puţin 30 de zile consecutive, pentru a relaţiona cu copilul. După această perioadă direcţia de asistenţă socială va întocmi un raport despre cum s-a desfăşurat relaţionarea, urmând ca instanţa să hotărască privind acceptarea adopţiei copilului.

6. Legea prevede clar dreptul copilului de a afla că este adoptat şi îi oferă acestuia sprijin în contactarea părinţilor fireşti. Adoptatorii sunt obligaţi să îl informeze gradul pe copil că este adoptat cu sprijinul specialiştilor.

7. Monitorizarea postadopţie urmăreşte evoluţia copilului în familia adoptivă şi are loc pe o perioadă de cel puţin 2 ani, timp în care sunt redactate rapoarte trimestriale.

Activităţile postadopţie se referă la consiliere, cursuri parentale, grupuri suport şi sprijinirea adoptatorilor ăn informarea copilului cu privire la faptul că este adoptat.

***

Am încercat să fac o sinteză cât mai clară a legii şi sper ca aceste informaţii să le fie de folos tuturor celor care au nelămuriri legate de procesul de adopţie.

Mie multe dintre aceste prevederi mi-au lăsat impresia unui proces încă greoi, care ar necesita multe îmbunătăţiri. O lege bine întocmită este singura şansă pe care aceşti micuţi o au de a-şi găsi o familie iubitoare, care să le ofere copilăria frumoasă pe care orice copil o merită.

Mi se pare nedrept ca familia care îşi doreşte să adopte să nu poată alege copilul pe care urmează să îl primească în îngrijire. Ştiu că această prevedere are în vedere eliminarea situaţiilor în care copiii sunt „vânduţi” în schimbul unor sume de bani, dar totuşi… Ce se întâmplă atunci când la o vizită la un orfelinat un copilaş ţi se lipeşte de suflet şi îţi doreşti să îi oferi dragostea ta necondiţionată? Ce se întâmplă atunci când descoperi într-un salon de spital un micuţ abandonat care îţi trezeşte sentimente puternice şi pe care simţi nevoia să îl protejezi, oferindu-i o familie care să îl crească cu multă iubire?

Oare poate hotărî o bază de date ce copil este mai potrivit pentru tine, mai presus de ceea ce îţi dictează inima?

Oare copiii abandonaţi chiar au mai multe şanse prin această lege? Sunt întrebări la care nu ştiu răspunsul şi mi-ar plăcea să poată cineva să îmi demonstreze că intr-adevăr aceasta este soluţia cea mai bună pentru aceşti copilaşi care nu au nici o vină că au fost abandonaţi şi pentru acele familie care au atât de multă dragoste de oferit şi care îşi doresc să schimbe viaţa acestor micuţi.

9 păreri la “Noua lege a adopţiilor – ce şanse au micuţii abandonaţi să îşi găsească o familie?

  1. E minunat ca cineva s-a gindit sa aduca la cunostinta tuturor suferinta acestor copiii. Si eu sint din Iasi dar locuiesc in Irlanda. Mama a lucrat la spitalul de copii chiar si problema asta a existat din 1990, copii lasati de parinti in spital. Ma intreb cum as putea ajuta. O sa promovez blogul pe pagina mea de Facebook si pe blogul meu. Ce altceva pot face de aici?

    • Promovarea cazului este foarte utila, multumim mult pentru implicare! Deocamdata s-au primit destul de multe donatii pentru copilasi (mai ales hainute), iar initiatorii campaniei (din Iasi) se ocupa de strangerea banilor pentru achizitionarea de paturi si alte obiecte utile micutilor. Intre timp incercam cu totii sa ne gandim la o solutie pe termen lung pt copii, pt ca nu este suficient sa ii ajutam doar acum. Asa ca orice propuneri pt sprijinirea lor pe termen lung sunt binevenite!

  2. Iti multumesc DIN SUFLET pentru aceasta sinteza a legii. Locuiesc in SUA si as dori mult sa pot face ceva pentru acesti micuti. Multe din procedurile aceste de adoptie sunt foarte nepractice si sunt descurajatoare pentru potentiali parinti adoptivi. Noi am dorit acum 3 ani sa adoptam si pentru ca procesul in Romania este atat de birocratic (mai bun decat a fost, dar inca greoi, asa cum spui tu), am hotarat sa ne focalizam pe un copilas din sistemul de adoptie de aici.

    Acum ma gandesc – asta pentru ca aici lucrez in domeniul de caritate/non-profit/organziatii non-guvernamentale – ca poate putem face ceva pentru TOTI micutii, ceva care sa schimbe sistemul. Sau poate ca pot creea aici o organziatie de caritate americana care sa ajute – dar pentru asta trebuie un sistem de management si supraveghere a programului in Romania…

    Ce poate fi facut? Cum se pot schimba lucrurile in mod fundamental? Care ar fi primul pas? Caci intre timp, nu numai ca acesti micuti cresc fara un viitor, dar intra alti micuti in acelasi sistem plin de hibe…

    • Multumim pentru mesaj! Este foarte adevarat ce ai spus, trebuie facut ceva cat mai repede pentru ca deja tot mai multi copilasi au pierdut sansa unei familii din cauza sistemului birocratic si asta nu mai trebuie sa se intample si cu alti micuti. Ar fi foarte util ca o organizatie caritabila americana sa se implice, sa dea un exemplu de eficienta in procesul de adoptie si sa sprijine organizatii romanesti in lupta lor pentru respectarea drepturilor copilasilor abandonati.
      De cand am inceput sa ma interesez de problemele implicate in procesul de adoptie am descoperit o asociatie care lupta pentru a schimba in bine acest sistem. Este vorba de asociatia Ador Copiii si campania „Reseteaza sistemul”, despre care poti afla mai multe pe site-ul lor: http://www.adorcopiii.com. Cred ca un prim pas pentru a putea impartasi experienta castigata in sistemul american este colaborarea cu o astfel de asociatie, pentru ca impreuna sa puteti schimba procesul actual. Ar fi de mare ajutor si ar fi o sansa in plus pentru toti copilasii care acum asteapta sa isi gaseasca o familie. Doar luptand impreuna vom reusi sa schimbam ceva!

  3. Pingback: Sistemul de adopții la momentul bilanțului | Blog Piticul

  4. buna suntem o familie apta cu atestat de adoptie de 2 ani. Incercam sa fim compatibili cu copii abandonati sau parasiti, dar este fffff greu. Asteptarea este lunga , noi ne pierdem speranta, copii cresc si nu au parte de caldura, dragoste si tot ce putem oferi noi care ii dorim si nu-i putem avea. Este foarte greu. Legea nu tine cu noi. poate pentru ca se primesc enorm de multi bani pentru ei, poate pentru ca nu au destul timp pentru noi, poate nu degeaba toti angajatii sunt plini de aur si toale care mai de care mai sofisticate.Stau cate 5, 6 intr-un birou si nu fac nimic desi spun ca sunt fff ocupati si discuta despre ce mancare mai facem sau unde mai plecam in weekend.dar totusi este un lucru bun ca sa-u preluat dosarele la bucuresti si acum ei ne fac potrivirile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s