Lupta cu „nu se poate”

La începutul lunii aflam despre copilașii de la spitalul Sf. Maria din Iași și despre povestea tristă care se ascundea în acele saloane ale secției de recuperare pediatrică. O poveste care a ieșit la iveală datorită unui om cu un suflet minunat, Anca Crăciun, o mamă care cu eforturile ei a reușit să mobilizeze foarte mulți oameni, în sprijinul acestor copilași. Treptat în jurul ei s-au strâns mai multe persoane care luptă pentru ca micuții să aibă parte de tot ceea ce au nevoie.

De când a început această campanie am descoperit încă o dată felul în care autoritățile înțeleg să sprijine astfel de inițiative. Pe scurt, abordarea este simplă: se pornește de la ideea că „nu se poate” și apoi se aduc o serie de argumente (multe ilogice și foarte birocratice) care să susțină imposibilitatea realizării respectivului plan. Din păcate exemplele sunt multe, iar implicarea autorităților s-a concretizat mai mult în piedici pentru inițiativele celor care coordonează această campanie decât într-un sprijin real pentru acești oameni care nu vor decât să ajute!

Voi da doar câteva exemple care demonstrează „implicarea” autorităților:

– La întrebarea legată de statutul acestor copilași (dacă sunt adoptabili sau nu) răspunsul primit a fost că nu toți acești copii sunt abandonați, pentru că de fapt unii părinți se mai interesează de ei (?!), doar că au ALES să îi lase la spital din diferite motive. Într-o țară normală o direcție de Protecție a Copilului ar fi deschis o anchetă pentru fiecare dintre aceste cazuri, încercând fie să reintegreze copilul în familia naturală (dacă acest lucru este posibil), fie să îl preia în evidența direcției, pentru a căuta alternative pentru a le oferi acestor copii o copilărie fericită.

– Atunci când a venit vorba de botezarea copiilor de către voluntari (fapt ce ar fi însemnat și câștigarea unor „părinți spirituali” care să aibă grijă de micuți) autoritățile s-au mulțumit să precizeze că potrivit legii pentru acest lucru este nevoie de acordul părinților, iar acesta lipsește. Oare au încercat autoritățile vreodată să obțină un astfel de acord din partea părinților sau s-au limitat doar la a ne informa că NU SE POATE ca acești copii să fie botezați?…

– Primirea voluntarilor în cadrul spitalului este un alt subiect destul de sensibil, care este reglementat tot de acele legi care ar trebui să îi protejeze pe copii, nu să fie piedici în calea celor care vor să ajute. Înțeleg perfect că pentru voluntariat trebuie ca oamenii să fie selectați atent și să aibă analizele în regulă, dar se pare că lista de cerințe este mai lungă, poate prea lungă pentru mulți dintre cei care s-au oferit inițial și care se văd nevoiți să renunțe pentru că nu au timpul sau energia necesară pentru a îndeplini toate aceste cerințe. Le voi enumera aici, pentru ca să vă puteți face o idee despre ce documente este vorba: acte identitate, cerificat de nastere, de casatorie, fisa de studii cu actele aferente, la dosar medical trebuie urmatoarele analize: RBV,MRF,coprocultura,exudat nazal,faringial,hepatita B,C,examen neuropsihiatric,TBC,HIV, adeverinta de la medicul de familie ca nu sunteti luati in evidenta cu boli cronice si ca sunteti apti pt voluntariat, cerificate/atestate de competenta profesionala (asistenti medicali,medici,psihologi,asistenti sociali), cazier, CV, recomandare de la ultimul loc de munca sau de la locul actual de munca.

Poate că nu ar strica puțină flexibilitate având în vedere că spitalul nu deține personal suficient pentru a îngriji acești copilași așa cum ar trebui datorită problemelor de personal atât de cunoscute din sistemul medical. Iar multe dintre relatările celor care i-au vizitat pe micuți au confirmat condițiile grele în care acești sunt nevoiți să stea datorită lipsei unor oameni care să aibă grijă de ei permanent. Pe de o parte autoritățile se plâng regulat că nu au suficient sprijin și sunt mult prea puțini oameni în sistem, pe de altă parte NU SE POATE ca aceste reguli să fie măcar puțin modificate, în folosul unor copilași care nu au nici o vină că au fost abandonați.

***

Exemplele ar putea continua, pentru că din păcate cu astfel de răspunsuri din partea autorităților se confruntă regulat cei care se luptă să schimbe soarta acestor copii. Este mult mai ușor să spui „nu se poate” decât să cauți o soluție, să te implici și să faci tot ce poți pentru ca lucrurile să meargă mai bine într-un sistem care oferă atât de puține șanse acestor suflețele nevinovate.

Ceea ce admir însă din tot sufletul este determinarea cu care cei care desfășoară această campanie luptă în continuare și nu cedează în ciuda atâtor piedici care apar pe parcurs. Este minunat să vezi că sunt oameni care caută o rezolvare pentru orice problemă, care se luptă cu un sistem birocratic (și cu oamenii care refuză să îl schimbe) și care pun binele acestor micuți mai presus de toate aceste piedici. Îmi place să văd optimismul tuturor celor care încă speră că lucrurile se pot schimba, ei sunt singura șansă a acestor copii.

Dacă autoritățile se încăpățânează să spună că NU SE POATE, noi trebuie să ne încăpățânăm să le spunem că NU RENUNȚĂM, pentru că copiii au mare nevoie ca noi să luptăm pentru ei! Vă rog pe toți să rămâneți alături de această campanie, doar printr-un efort comun al cât mai multor oameni autoritățile vor înțelege că astfel de probleme nu pot fi ignorate și că lupta cu „nu se poate” va fi dusă până la capăt pentru acești copilași!

Aș vrea să închei cu optimism această postare, așa că vă dau câteva vești bune primite de la Anca Crăciun: „Atelierul Parintilor Iasi prin Raluca Munteanu(ralucamariamunteanu@gmail.com) a preluat aceasta campanie dandu-i un cadru organizat legal, ocupandu-se de toate avizele igienico-sanitare, de supervizarile psihologice si medicale. Campania va fi lansata oficial cel tarziu luni cu programul aferent si conturile deschise pentru ingerasii nostri. Directia Protectiei Copilului a salutat si laudat initiativa noastra de a ne oferi voluntari si ne-a dat doua directii: voluntarii pentru Centrele aferente Spitalului Sfanta Maria (aici poate fi oricine care isi face dosarul prezentat de mai multe ori pe aceasta pagina) si voluntarii pentru Sectia de Recuperare Pediatrica si Spital (aici se cer voluntari cu competente in domeniu: asistenta, medic, psiholog, student la medicina, psihologie). In urma efortului nostru comun, pe langa faptul ca micutii sunt mai imbracati, cu pampersi, cu jucarii, vreaute sa va impartasesc MAREA REUSITA: 5 copii au fost plasati in familii de asistenti maternali, printre care si dragostea mea Stefanel:)! In seara asta se joaca pe un covor pentru prima oara in viata lui si se uita la desene….e mai presus de cuvinte pentru mine!In tot timpul asta mai aproape de mine au fost cativa cu suflete mari si cu ajutorul carora vreau sa ducem asta la bun sfarsit, sa scoatem cat mai multi copii din mizerie, din patucuri minuscule si o viata gri!

4 păreri la “Lupta cu „nu se poate”

  1. Buna seara, numele Meu este Lidia Si sunt din Bucuresti pot spune ca ceea ce am vazut Si auzit despre copii de la spitalul Sf. Maria m-a marcat Si cred ca nu numai pe mine ci pe toti cei care s-au implicat Si se implica . Este foarte dureros ca sprijinul din partea autoritatilor este infim, in loc sa aprecieze aceasta initiativa ei nu fac nimic poate Si din aceasta cauza foarte Multi care au dori sa dea o mana de ajutor sunt sceptici la astfel de proiecte datorita birocratiei Si hotiei care exista la noi. Va sunt alaturi Si sustin aceasta cauza , NU VOM RENUNTA!!! Si vreau sa fiu alaturi de voi fiinte minunate care incercati sa oferiti unor ingerasi o viata normala !!!

    • Multumim pentru sustinere, acesti copii au mare nevoie sa aiba alaturi oameni care sa nu renunte si sa lupte cu toate piedicile birocratice care apar pentru a-i ajuta pe micuti!

  2. Romania este o tara minunata din multe puncte de vedere insa cind vine vb de conducatorii ei sau ma rog de cei pusi in anumite functii care normal ar avea obligatia sa ajute , aceasta tara minunata devine o tara fara legi sau reguli bine puse la punct …. din nefericire banuesc ca acesti parinti care si-au abandonat copii , au facut-o tot din cauza jalnicei conducri din tara ( nu vreau sa scuz pe nimeni , un om care isi lasa copilul nu merita sa fie numit parinte ) insa viata in Romania e tot mai grea . Nepasarea si nerusinarea fac viata mai grea celor din jurul nostru , ink mai sunt oameni buni in tara dar din nefericire nu sunt lasati sa-si indeplineasca menirea pe care o au in viata adica : de a ajuta pe altii / pe cei din jurul lor. ar trebuii sa le fie rusine celor care nu numai ca nu incearca sa ajute dar chiar impiedica pe cei care vor si pot ajuta .

    • Mie asta mi se pare revoltator, ca pe langa faptul ca autoritatile nu fac nimic pentru acesti copilasi, ei chiar pun piedici celor care isi doresc sa ajute. Sunt fericita insa ca oamenii de la Iasi nu renunta, sper sa fie o lectie pentru autoritati ca atunci cand se doreste cu adevarat solutiile se gasesc si viata acestor micuti se poate schimba in bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s