Un strop de normalitate pentru bolnavii de cancer

Au trecut doi ani de când bolnavii de cancer se luptă pentru a putea urma tratamentele de care au nevoie. Doi ani în care citostaticele au fost de multe ori inaccesibile, deși statul avea obligația de a le pune la dispoziția pacienților. Doi ani în care oamenii care se luptau cu această boală trebuiau în același timp să lupte cu un sistem care în loc să îi ajute le punea și mai multe piedici în calea vindecării.

Cu toate că problema a fost semnalată în repetate rânduri statul a dovedit în acești ani că este incapabil să gestioneze această problemă. Scuze s-au găsit mereu, dar justificările acestea nu vor alunga niciodată suferința pacienților care au înfruntat boala în acești doi ani.

Un articol care descrie realist (și din păcate atât de trist) situația ultimelor doi ani puteți găsi pe site-ul Hotnews, eu vă redau aici doar un scurt fragment:

 ​Cruzime nu e deloc un cuvant prea tare pentru ce se intampla. Caci cruzime e sa profiti de slabiciunea unor oameni aflati intre viata si moarte, uitandu-ti promisiunile. Si ce este pacat mai mare decat sa ignori mana intinsa a celor care, in nevoie, isi cer dreptul? As injura aici, dar limba romana nu are cuvinte indeajuns de urate pentru ei.

Ei, cei care fac bugete si modifica articole din legi, merg ziua in masini cu sofer si noaptea dorm in apartamente de stat cu chirii discrete. Ei sunt cei care ingroapa din nou, sub molozul birocratic, sute de romani a caror vina este una singura: sunt bolnavi de cancer.

Statul roman are obligatia legala de a asigura accesul la medicamente si tratamentul gratuit pentru bolnavii de cancer. O face insa doar pentru cei mai norocosi bolnavi de cancer. Suna ciudat, nu-i asa?, sa ai un diagnostic atat de dur si sa te consideri totusi norocos. Caci Romania este tara care isi imparte bolnavii de cancer in doua categorii: cei norocosi pentru care se gaseste tratament si ghinionistii, pentru care spitalele nu au medicamente si pe care acestia trebuie sa si le procure de unde vad cu ochii si pe banii lor.

Ieri au sosit în sfârșit vești bune pentru cei care au așteptat atâta timp o rezolvare pentru problema medicamentelor. Se pare că guvernul va aloca în sfârșit banii necesari, transferând 800.000 de euro în contul Unifarm, cei care aduc în țară medicamentele pentru bolnavii de cancer și care de acum vor putea acoperi necesarul din spitale. Mulți au lăudat guvernul pentru această decizie, eu spun doar că este un GEST DE NORMALITATE venit oricum foarte târziu. Nu cred că este un gest care trebuie scos în evidență ca o realizare, ci ca o revenire la o situație normală după o perioadă în care statul a ignorat deliberat această problemă.

În loc să mulțumim guvernului pentru această hotărâre cred că ar trebui să mulțumim pacienților pentru răbdarea pe care au avut-o timp de doi ani, ar trebui să mulțumim doctorilor care au găsit resurse în condițiile lipsei acute de medicamente și mai ales ar trebui să mulțumim oamenilor care au reușit să aducă aceste medicamente în țară, cu multe eforturi (pe acești oameni îi puteți cunoaște aici, într-un articol special despre rețeaua citostaticelor).

Sper ca acești doi ani să fie o lecție pentru cei care au puterea de a decide soarta acestor medicamente, iar situația să nu se mai repete niciodată. Mai mult decât atât cred că noi, toți cei care direct sau indirect suntem martorii unor astfel de situații, ar trebui să luăm atitudine pentru ca astfel de situații inacceptabile să nu mai afecteze viețile pacienților care oricum duc o luptă grea pentru a se face bine.

h1

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s